Ziaristi
Online vă prezintă în exclusivitate o stenogramă cu schimburi explozive
de replici din interiorul CNSAS pe tema scandalului provocat de GDS
împotriva istoricului Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.
“Scandalul Pop” s-a transformat mai nou în CAZUL BOIA și SECURITATEA
după ce întreaga afacere s-a întors ca un bumerang contra autorilor
diversiunii odată cu divulgarea numelui ascuns de SIE de pe lista
“Brigadierilor Securității”: Lucian Boia, celebrul autor de romane de
ficțiune de la Humanitas. Istoricul ceaușist Lucian Boia
a fost dat în vileag numai după ce CNSAS a solicitat SIE să producă o
filă a Securității “pierdută” din Dosarele DIE/CIE. Mai jos,
stenogramele exclusive și Lista cu Boia, în facsimil, urmate de întreaga
istorie.
Adresa de răspuns a CNSAS către jurnalistul Victor Roncea în Cazul filei dispărute:
LISTA CU BOIA:
“Brigadierul” Securității Lucian Boia acoperit de SIE pe „Lista lui Hodor”. Dovada CNSAS
Autorul „Humanitas” Lucian Boia a fost acoperit de Serviciul de Informații Externe, fiind ascuns din lista unor presupuși colaboratori ai Securității, respectiv ai „Brigăzii anti-emigrație” a Centrului de Informații Externe (CIE, fosta DIE). Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) ne-a oferit dovada. Lucian Boia apare drept colaboratorul nr. 23 al CIE, pe pagina nr. 2 (verso) a unui Tabel al UM 0225 clasificat „Strict Secret”. Fila nu a fost trimisă CNSAS de către SIE împreună cu întregul Dosar, la data desecretizării și arhivării sale. Demersul de
omitere a transmiterii fostului document strict secret în forma sa
originală, prin forfecarea lui, a încălcat grav legea. Pagina a intrat
în posesia noului proprietar de drept, CNSAS, la solicitarea expresă a
Colegiului instituției, doar după declanșarea unui scandal mediatic a
cărui țintă principală a fost istoricul Ioan-Aurel Pop. Ancheta noastră demonstrează încă o dată că demersul revistei „22” a GDS a urmărit atacarea academicianului Ioan-Aurel Pop în preajma alegerii sale ca președinte al Academiei Române.
Ironia sorții: azvârlit
asupra lui Pop scandalul îl lovește azi ca un bumerang pe rivalul lui,
Boia. „Unde dai și unde crapă” sau „Cine sapă groapa altuia cade singur
în ea” sunt stravechi proverbe care nu pot să nu-ți vină în minte în
urma deznodământului „Afacerii Hodor”. În luna aprilie, angajatul CNSAS
Mădălin Hodor provoca o întreagă agitație publică pe tema „brigadierilor
Securității”, după
cum au fost catalogați în masă de revista „22” și acoliții ei 200 de
specialiști din diverse domenii de interes pentru Departamentul
Securității Statului. „Tabelul cuprinzând colaboratori care sunt în
legătura unităţii noastre”, ai UM 0225 „anti-emigrație”, a fost întocmit
la data de 13.05.1985 și, după cum susține Hodor, a fost descoperit
întâmplător în Arhiva CNSAS cu puțin timp înainte de alegerile de la
Academie. Dosarul SIE (C.M.) 41448 care cuprindea tabelul a fost scos din CNSAS de
către Mădălin Hodor, membru GDS și colaborator al „22”, în calitate de
„cercetător extern”, fără respectarea prevederilor legale, cu ajutorul
fostei lui șefe, Germina Nagâț, în prezent membră a Colegiului CNSAS din
partea formațiunii de extremă-stânga USR. Operațiunea, considerată
ilegală de alți membri ai Colegiului CNSAS, s-a petrecut în mare grabă
la data de 3 aprilie a.c., cu doar două zile înainte de alegerile de la
Academia Română. „S-au furat documente din arhivă (…). S-au
scos documente care nu au fost trecute niciodată pe cererea de
acreditare”, afirmă un membru al Colegiului CNSAS, conform stenogramei
unei ședințe a Colegiului intrate în posesia noastră.
Dosarul SIE de la CNSAS demască minciuna GDS
Proclamat erou al
luptei anticomuniste și aplaudat de Vladimir Tismăneanu și Cristian
Preda, între mulți alții care l-au porcăit public pe Ioan-Aurel Pop, pentru Mădălin Hodor au intervenit noii brigadieri, ai societății civile, în frunte cu Gabriel Liiceanu, care au încercat să convingă opinia publică, pe canalele controlate de rețeaua lor, că
acțiunea acestuia vizează curățirea României de foști securiști și
n-are nici o legătură cu alegerile de la Academie. O mare și sinistră
minciună. Investigația noastră certifică contrariul iar dovada se
regăsește chiar între coperțile Dosarul SIE de la CNSAS. Astfel, în
realitate, Dosarul în cauză a fost arhivat și inventariat de Mădălin
Hodor, de data aceasta în calitate de cercetător angajat al CNSAS și
subaltern al Germinei Nagâț, pe vremea când aceasta era director la
Investigații, conform semnăturii obligatorii înscrise pe fișa CNSAS
atașată documentului, la data de 9.11.2015. Da, ați citit bine. Eroul
muncii anticomuniste și șefa lui aveau cunoștință de acest Tabel strict secret de „colaboratori ai Securității” încă din 9 noiembrie 2015, data probabilă
când a fost transmis de SIE, alterat, către Arhiva CNSAS. Dar a durat
trei ani ca să le vină ideea cu purificarea întregii lumi de agenții de
influență ai DIE/CIE/SIE– unii cu adevărat nocivi pentru România dar
mulți de-a dreptul nevinovați -, întâmplător în preajma alegerilor de la
Academie.
Aceeași
fișă atestă că Germina Nagâț s-a repezit la Dosar pentru a vedea cu
ochii ei pagina remisă de SIE cu privire la Lucian Boia a doua zi după
ce am solicitat oficial Colegiului CNSAS copierea ei. Cu toate acestea,
deși se cunoaște prin intermediul ei de circa două luni că Boia
figurează pe lista acoperită de SIE, „22” și GDS au uitat să ne mai
furnizeze și aceasta informație-bombă despre „brigadierul Securității”
de la Humanitas. Așteptăm, desigur, în orice moment, și înfierarea lui
Lucian Boia, de către Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu și Andreea
Pora, în aceeași măsură și notă ca cea a lui Ioan-Aurel Pop sau Ion
Cristoiu.
Liiceanu cenzurează ca-n comunism pentru Boia
„Tocmai
fiindcă nu m-am născut ieri, accentul pe care așa-zisa dezvăluire a
revistei 22 îl pune pe Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei
Române, mă face să cred că suntem martorii unei tentative de
discreditare a acestuia. În realitate, doar un naiv n-ar remarca faptul
că momentul apariției acestui articol a fost corelat, inevitabil, cu
alegerea lui Pop la conducerea Academiei” a declarat
Micaela Ghițescu, fostă deținută politic, traducătoare și, din 2003,
redactor-șef al publicației „Memoria – revista gândirii arestate”. În
plus, aceasta a mai dezvăluit pentru PSnews că, în urmă cu doi ani, cunoscuta publicație a întâmpinat un act de cenzură. Distinsa doamnă octogenară a
fost telefonată de ”o persoană foarte importantă și foarte cunoscută în
întreaga țară, o persoană cu puternice conexiuni politice”, care i-a
solicitat cu vehemență și în mod repetat să scoată din revista care urma
să fie trimisă la tipar a doua zi un pasaj critic referitor la Lucian
Boia dintr-un articol al istoricului Ioan Aurel Pop în apărarea lui
Eminescu. Consulând textul publicat în 2016 cu cel original al
profesorului Ioan Aurel Pop am descoperit că pasajul vizat
se referea la editura Humanitas, de unde deducem că cel care a silit-o
pe Micaela Ghițescu să cenzureze „Memoria” a fost chiar Gabriel
Liiceanu. „M-am tot întrebat cum de a aflat personajul cu pricina –
care, repet, este foarte important și foarte cunoscut în România – de
faptul că revista Memoria urma să publice a doua zi acel articol? Din
acel moment – având în vedere calibrul personajului care mi-a telefonat
–, mi-am dat seama că Ioan Aurel Pop a stârnit nemulțumiri în niște
medii care nu vor pregeta să-i facă probleme și pe viitor. Iată că nu
m-am înșelat deloc”, a declarat Micaela Ghițescu.
Ținta
însă nu s-a lăsat ciuruită. După ce a câștigat funcția de președinte al
Academiei Române, Ioan-Aurel Pop a explicat calm că nu a colaborat
niciodată cu Securitatea și, mai mult, că în perioada comunistă nu a
fost plecat nici măcar o singură dată în Occident. Aceasta spre
deosebire de rivalul său, Lucian Boia, acoperitul SIE și navetist cu
acte în regulă în spațiul dușmanilor comunismului cu mult înainte de căderea lui. Timp de aproape două decenii.
Hodor despre cei de pe lista lui, inclusiv Boia: „nu încape nicio îndoială că ar fi colaborat cu Securitatea premediat”
Contactat de „Ziarul de Iaşi“ în perioada scandalului, Mădălin Hodor a menţionat că „nu încape nicio îndoială că aceste persoane aflate pe listă ar fi colaborat cu Securitatea”. „Vorbim de persoane care fac parte din lumea intelectualităţii, deci nu de colaboratori de ocazie,
care ar fi colaborat cu Securitatea. Aceste persoane au fost în
legătură cu persoane plecate în străinătate, au intrat în familiile
plecate peste hotare sau au participat la diferite conferinţe în
străinătate“. El menţionează că „aceste persoane ar fi colaborat cu Securitatea în mod premeditat,
şi că nu ar fi vorba doar de acele declaraţii pe care trebuiau să le
dea cei plecaţi peste hotare la întoarcerea în ţară”. „Cercetătorul
superior” al CNSAS știe cel mai bine.
“Dupa `89, mi-am zis ca nu o sa mai mint”, afirma Lucian Boia într-un interviu din “România liberă”
în care mințea ca un adevărat profesionist născut odată cu instaurarea
dictaturii comuniste în România, în 1944. În același interviu citat,
Boia își exersa talentul înnăscut tușându-și un autoportret cu accente
puternice de mitomanie: “[Părinții] mi-au infuzat o cultură
anticomunistă temeinică încă de când eram copil, iar asta nu se întampla
în toate familiile. (…) Nu a trebuit să fac eforturi ca să fiu
anticomunist. Eforturi lăudabile fac de 10-15 ani încoace, ca să-mi mai
moderez atitudinea anticomunistă. Fiindca, în ceea ce mă privește, am o
respingere neta a comunismului, dar în același timp sunt istoric și am
încercat să mă detașez și să încerc să-i inteleg pe aceia care au
nostalgia comunismului. Sunt mulți legați de comunism, pentru că tocmai
comunismul i-a facut ce au devenit. Cea mai mare parte a elitei
românești de astăzi, în sens tehnic, nu de excelență neaparat, își are
originea în comunism. (…) Imediat dupa ’89, mi-am zis că din acel moment
nu o să mai mint, deși sunt unul dintre aceia care am mințit înainte de
‘89”.
Catherine Durandin
despre navetistul în Occident Lucian Boia: „Ordinele la care se supunea
Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte”
Că nu a trebuit să facă eforturi să
fie anticomunist reiese cu claritate din biografia sa reală, nu din cea
romanțată apărută la Editura Humanitas. La 22 de ani, anticomunistul
nativ Lucian Boia intră în Partidul Comunist Român și apoi este
ales cu regularitate ca membru al Biroului Organizației de Bază (BOB)
al PCR pentru a ajunge Secretar cu Propaganda comunistă în Facultatea de
Istorie. Încă din anii ’70, după o bursă de studii la Praga, circulă aproape anual
în Occident, inclusiv în Statele Unite ale Americii, la New York,
într-o vreme în care nici musca nu trecea granița spre “lumea
capitalistă” fără acordul Securității (Planurile “Alfa” și “Atlas” ale DSS). Din același spirit anticomunist, după fiecare vizită făcută în străinătate, în calitate de secretar general și ulterior vicepreședinte al
unei Comisii internaționale de istoriografie (ales prin vot democratic,
cum altfel?, să reprezinte România), revine cuminte la bază, în timpuri
în care zeci de români își dădeau viața pe Dunăre sau alte granițe spre
Vest, în încercare de a atinge mult visata libertate. În memoriile sale, reputata istorică a comunismului și expertă Ministerului francez al Apărării, Catherine Durandin, îl nominalizează pe Lucian Boia drept „ghidul” oficial desemnat de “organe” să îi controleze total vizita sa din România, în anul 1980. „Ordinele la care se supunea Boia la vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte”, scrie aceasta.
„Un istoric care nu contraface trecutul, un istoric cum sunt foarte puțini în ziua de azi. Un istoric care are și inteligență și caracter. Lucian Boia nu măsluiește trecutul”, ne asigură Sorin Lavric, unul dintre angajații Humanitas, la o prezentare de carte, alături de autorul lăudat și de patronul lui, Gabriel Liiceanu.
Nu de aceeași părere este și istoricul Ioan Scurtu, care consideră, de exemplu, că volumul „Istorie şi mit în conştiinţa românească” este „o carte de duzină, care nu se bazează pe niciun fel de documente”, și care
“a fost tradusă în diverse limbi străine, lăudată, circulată şi scoasă
în nu ştiu câte ediţii, în timp ce replica pe care academicianul Ion
Aurel Pop – Istoria, adevărul și miturile (note de lectură) – PDF -, –
care este o replică substanţială, mai masivă, din punct de vedere al
numărului de pagini, chiar decât cartea lui Boia – nu s-a bucurat de
aceeaşi popularizare, deşi Ion Aurel Pop analizează, pagină cu pagină,
aberaţiile promovate de Boia în cartea lui”.
Ioan Scurtu: “Noul Roller” a fost propagandist PCR și călătorea cu avizul Securității
“Noul Roller a apărut în persoana
lui Lucian Boia, lector la Facultatea de Istorie a Universității din
București”, scrie Ioan Scurtu, citat de România liberă.
“Încă din anii’ 70, L. Boia călătorea an de an în străinătate, mai ales
în Franța, evident cu avizul Securității. La vremea respectivă nu se
putea face măcar o excursie până la Ruse (Bulgaria), fără aprobarea
Securității. În același timp, el era unul dintre cei mai conștiincioși
membri ai PCR, drept care a fost ales și reales în Biroul Organizației
de Partid de la Facultatea de Istorie. Cu titlu de exemplu menționez că
la Adunarea Generală P.C.R. din 26 septembrie 1989, L. Boia a fost
reales în BOP, iar după prima ședință a acestuia a devenit Secretar cu
Propaganda. Atunci, principalul obiectiv al muncii de propagandă, în
realizarea căruia s-a angajat L. Boia, era realegerea lui Nicolae
Ceaușescu în funcția de secretar general la Congresul al XIV-lea al
P.C.R. în noiembrie 1989”, dezvăluie Scurtu.
“Acesta era omul desemnat de „societatea civilă” să rescrie istoria
României, așa cum bolșevicii îl desemnaseră pe Roller, un personaj
obscur, să dea directive ‘frontului istoric’”, conchide istoricul.
În 2014, Boia
publica la Humanitas, în pregătirea Centenarului Marii Unirii, volumul
„Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări“ în care
scria negru pe alb că “Adunarea
de la Alba Iulia nu avea cum să suplinească un referendum, nu doar
românii erau în drept să decidă asupra viitorului Transilvaniei, ci toţi
locuitorii acesteia. Aproape jumătate din populaţie nu a fost, aşadar,
întrebată dacă doreşte sau nu să intre în frontierele României” și că „Ungaria era totuși un stat de drept, constituțional și parlamentar”, la 1916, când Ungaria nici nu exista.
Cu 30 de ani în urmă, în 1984, Boia publica în “Tribuna României”, revistă editată de Asociația România, “despre care se spunea că era susținută de Securitate”, după cum relevă Scurtu, articolul “Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 – încununarea evoluției milenare istorice românești”.
Într-un interviu
publicitar realizat de Hotnews anul acesta, Lucian Boia afirmă că n-a
avut curiozitatea să-și vadă dosarul de la CNSAS până acum. Probabil
știe deja ce conține.
Victor Roncea
Lucian Boia: „Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin”
(Fragment de asemenea cenzurat din mass-media centrale. Apărut inițial în Adevărul, el a fost eliminat de la sursă dar recuperat de la Gazeta de Cluj)
Boia n-a slăbit-o nici la budă
Catherine Durandin, Mai 1980: „Am
ajuns la Bucureşti cu Air France la începutul după-amiezii. O ploaie
cenuşie cade peste pista cenuşie a acestui aeroport militarizat. (…)
Imediat ce am intrat în sala aproape pustie a aeroportului, aud la
megafon că sunt rugată să mă prezint în faţa biroului de informaţii.
Îngrijorată, înaintez, un bărbat înalt şi solid, aproape gras, în jur de
patruzeci de ani poate, mă salută, îmi întinde mâna şi se prezintă:
Lucian Boia, universitar, istoric, desemnat să mă „ajute” în cercetările
mele. Trebuie să mă însoţească la hotel, să se informeze în legătură cu
programul meu, pe scurt, să mă „ajute”. L-am evocat pe acest ghid la
începutul povestirii mele, fără să-l fi numit. Acum m-am răzgândit. (…)
A fost o lună în care am fost
însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă
însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele
prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou
împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la
hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era
cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi
că venisem ca să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia
tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu-şi conştiincios sarcina. (…)
Ordinele la care se supunea Boia la
vremea respectivă trebuie să fi fost foarte stricte: la sfârşitul acelei
faimoase seri, ghidul meu m-a lăsat până la urmă să mă întorc singură
la hotel cu autobuzul. Scufundată în gânduri, am uitat cu totul să cobor
la staţia din apropierea Gării de Nord, unde trebuia, şi am ajuns la
cap de linie – o zonă industrială, de unde am fost obligată să refac
traseul în sens invers… A doua zi dimineaţa, i-am povestit această mică
aventură şi Boia s-a panicat! Ce-am căutat eu la staţia de la cap de
linie a acelui autobuz? Nimic, absolut nimic, a fost o greşeală,
datorată neatenţiei.
Au fost zile lungi şi, în mod
paradoxal, solitare în această companie permanentă care-mi interzicea,
de fapt, să intru în contact cu prietenii mei. Mă feream să-i pun în
pericol. Pe Şerban Rădulescu-Zoner, cu care m-am întâlnit la sala de
lectură de la biblioteca Academiei, Boia l-a repezit atunci când mi-a
propus să mergem să fumăm împreună o ţigară în grădină. Nu am uitat
formula: „Nu sunteţi autorizat să vorbiţi cu doamna Durandin”, i-a spus
lui Şerban. (…)
Prezenţa ghidului meu mă umilea. Îl
simţeam, la rândul lui plictisit şi încordat. Am încercat să fac pe
inocenta, mulţumindu-i la nesfârşit pentru devotamentul lui, până când,
agasat, mi-a spus că-şi făcea datoria!” („România mea comunistă”, traducere Doina Jelea, Editura Vremea, 2018)
Sursa: Ziaristi Online
Pentru documentare: Adevărata
identitate a lui Lucian Boia: agent ceaușist pe spațiul extern. Boia,
Ceaușescu, Occidentul, Partidul Comunist și Securitatea. Documente și
dezvăluiri fulminante în România liberă
EvZ:
O pagină „pierdută” dintr-un dosar al CIE se transformă într-o bombă:
Istoricul Lucian Boia apare pe lista „Brigadierilor Securității”
RL: Cazul Boia și Securitatea ar trebui să intre în atenția Comisiei de Control SIE
VIDEO:
Lucian Boia, colaborator al Securității sau ofițer acoperit? Misterul
prezenței autorului Humanitas pe o Listă a DIE (CIE) ajunsă de la SIE la
CNSAS analizat într-o dezbatere REALITATEA TV – EvZ
